Când o planetă interioară (Mercur sau Venus) se aliniază într-un mod care împiedică o parte din razele Soarelui să ajungă pe Pământ, se produce fenomenul cunoscut sub numele de tranzit al planetei peste discul Soarelui.

Tranzitul planetei Mercur va fi vizibil din toate locațiile în care Soarele este suficient de sus faţă de orizont. Dacă condițiile meteorologice vor fi favorabile, fenomenul va fi observat de membri ai Asociaţiei Astronomice „Sirius”, precum şi elevi şi cadre didactice de la Şcoala Gimnazială „Episcop Iacov Antonovici” din Bârlad, din incinta acestei unităţi de învăţământ (din apropierea corpului B).

Mercur poate fi văzut prin telescoape cu filtre solare ca un punct negru mic care traversează discul Soarelui. Diametrul lui Mercur este doar 1/194 din cel al Soarelui, așa cum se vede de pe Pământ. Acesta este motivul pentru care se recomandă utilizarea unui telescop cu o mărire de 50 până la 100 de ori pentru a asista la eveniment. Ochelarii de eclipsă  NU pot fi folosiți pentru observarea tranzitului.

Ora de tranzit (Timpul Legal Român)
Primul contact (intrare, exterior): 14:35:27
Al doilea contact (intrare, interior): 14:37:08
Maximul tranzitului: 17:19:48
Al treilea contact (tangent interior): 20:02:33
Al patrulea contact (tangent exterior): 20:04:14
Tranzitul lui Mercur din 11 noiembrie 2019 durează aproximativ cinci ore și jumătate (tranzitul din 9 mai 2016, a durat aproximativ șapte ore și jumătate).

În ​​2016 întregul tranzit a fost vizibil, în schimb, în acest an Soarele va apune (ora ~ 16: 42) cu mult înainte de sfârșitul tranzitului. Orice observație a Soarelui poate fi periculoasă, cu excepția cazului în care sunt luate măsuri de precauție corespunzătoare și în niciun caz nu ar trebui să vă uitaţi direct la Soare.

O metodă este de a proiecta o imagine a discului Soarelui pe un carton / ecran alb aşezat în spatele telescopului (care are un ecran de protecție pentru a bloca lumina directă a Soarelui). Asigurați-vă că nimeni nu ar putea privi prin ocularul telescopului!

O a doua abordare este să utilizaţi un filtru solar care să fie plasat peste obiectiv și fixat astfel încât să nu existe nicio șansă ca acesta să cadă.

Întrucât Soarele este la minimul solar, este puțin probabil ca petele solare vizibile să fie confundate cu Mercur, dar, dacă da, discul lui Mercur va părea mai întunecat și, desigur, se va deplasa pe suprafața Soarelui.

Cât de des se întâmplă acest fenomen? În perioada 2000-2199, vor exista 27 tranzite ale planetei Mercur. Tranzitele planetei Venus sunt mai rare: doar două în acest secol, în 2004 și 2012.

Tranzitele planetei Mercur din acest secol se pot produce în perioada 7-10 mai și 7-14 noiembrie. Tranzitele din noiembrie au loc de aproximativ două ori mai des decât cele din mai. Acest lucru se datorează faptului că în timpul unui tranzit din mai, Mercur este aproape de afeliu – punctul cel mai îndepărtat de Soare – în timp ce în timpul unui tranzit din noiembrie, este cel mai aproape de Soare (este la periheliu). Acesta este și motivul pentru care planeta Mercur apare cu o fracție mai mare în timpul tranzitelor din mai.
Următorul tranzit al lui Mercur va avea loc pe 13 noiembrie 2032.

***

Astronomul german Johannes Kepler (1571–1630) a prezis pentru prima dată că un tranzit al planetei Mercurul va avea loc la sfârșitul lunii mai 1607. La 28 mai 1607, Kepler a observat un punct negru pe Soare folosind o cameră obscură. Totuși, ceea ce a văzut, a fost o pată solară, dar la vremea respectivă astronomii europeni nu cunoşteau că există aceste elemente ale activităţii solare și le-au considerat că sunt tranzitele planetei. Când astronomii au descoperit ulterior petele solare folosind telescoape, Kepler și-a dat seama de greșeala sa și a publicat o erată.

Următorul tranzit al planetei Mercur pe care l-a prezis a avut loc pe 7 noiembrie 1631, dar nu a trăit pentru a vedea că se va întâmpla. Astronomii din toată Europa s-au pregătit să observe evenimentul, însă, din cauza vremii nefavorabile, doar astronomul francez Pierre Gassendi (1592-1655) a putut observa acest tranzit, în anul următor celui în care Kepler a murit.

Prof. Ioan ADAM, preşedinte Asociaţia Astronomică „Sirius”- Club UNESCO