O pitică maronie este o stea cu masă scăzută care, din cauza aceste mase, nu poate fuziona hidrogenul în interiorul său, la fel ca în celelalte stele. Ca rezultat, devine un obiect mare, gazos,  care radiază foarte puţină lumină. Continuă să citești →

Cele două planete nu se vor ciocni niciodată. Perioada de orbită a lui Pluton este de 1,5 ori mai mare decât cea a lui Neptun. Deci de fiecare dată când Pluton se roteşte în jurul Soarelui de două ori, Neptun se roteşte de trei ori. Acestu lucru face ca aceste două planete să nu se întâlnească. Continuă să citești →

Răspunsul la ambele întrebări este nu. Astronomul olandez Jan Oort a observat în 1950 că cometele de perioadă lungă (cele cu distanţe de orbită mai mare de 200 de ani) par că “pică” în sistemul nostru solar de la distanţe uriaşe şi  pe direcţii aleatorii. Continuă să citești →

În trecut cometele erau învăluite în mister şi apariţia lor aducea teamă în inimile oamenilor. Nici un corp ceresc nu era mai enigmatic şi în aparentă inpredictibilitate. Asta până în secolul al XVII-lea, când Isaac Newton a venit cu teoria gravitaţiei. În 1687, Newton a furnizat o metodă complexă şi dificilă care arată că, la fel ca şi planetele, cometele se mişcă pe o orbită previzibilă în jurul Soarelui. Continuă să citești →

Diferenţa majoră dintre comete şi asteroizi este compoziţia lor, lucru care indică unde s-au format în nebuloasa solară. Cometele sunt un amestec de 50% gheaţă şi 50% particule mici de praf  şi gaze (unele fiind volatile ca dioxidul de carbon, metanul şi altele). S-au format la temperaturi scăzute, dincolo de orbita lui Neptun. Continuă să citești →