Chiar dacă Soarele este sub orizont, razele sale ajung la ochii noştri, ceea ce creează impresia de semi-întuneric. Remarcăm acest fenomen dimineaţa, înainte de răsăritul Soarelui (auroră sau zori) şi seara, după apusul Soarelui (amurg), când are loc o scădere treptată a luminii.

       Acest fenomen numit crepuscul se datorează refracţiei luminii produse de către atmosfera terestră. Prin convenţie s-au stabilit trei tipuri de crepuscul: civil, nautic, astronomic.

Crepuscul civil

Crepusculul civil începe seara după apusul Soarelui şi durează până când centrul discului solar coboară 6º sub orizont, în acest moment pe cer devenind vizibile cu ochiul liber primele stele.

În timpul crepusculului civil, orizontul este clar, iar obiectele terestre sub perceptibile fără ajutorul luminii artificiale.

Crepuscul nautic

Crepusculul nautic începe seara după apusul Soarelui şi durează până când centrul discului solar coboară 12º sub orizont. În acest moment marinarii nu mai pot distinge unde se termină marea şi începe cerul. Devin vizibile prin sextant stele de magnitudinea 2 (exemplu, Steaua Polară).

Crepuscul astronomic

Crepusculul astronomic începe seara după apusul Soarelui şi durează până când centrul discului solar coboară 18º sub orizont. Acest moment reprezintă începutul nopţii, când cele mai slabe stele de pe cer, de magnitudine 6, devin vizibile cu ochiul liber. Între crepusculul astronomic de seară şi cel de dimineaţă se întinde noaptea astronomică.

Dimineaţa fenomenele se produc exact invers: crepusculul apare în momentul în care încep să dispară stelele şi ia sfârşit în momentul când răsare Soarele. Astfel, apare întâi crepusculul astronomic, apoi cel nautic, apoi cel civil.

Deoarece crepusculul apare numai pe corpurile cereşti care au atmosferă, rezultă că am putea vedea acest fenomen în Sistemul Solar, dacă am fi pe Marte sau pe Titan, cel mai mare satelit al planetei Saturn.