Fenomenul care se produce atunci când un corp ceresc se ascunde în spatele altuia pentru puțin timp, poartă numele de ocultare. Dacă un observator se află în locul potrivit și la momentul potrivit, va observa că obiectul ascuns devine puțin mai slab pentru o perioadă scurtă de timp. Acest lucru se poate întâmpla brusc sau treptat. Luna ascunde planete și stele, planetele pot eclipsa stele, iar asteroizii care trec ar putea acoperi pentru scurt timp stele.
Dat fiind numărul foarte mare de asteroizi, este posibil ca cineva de pe Pământ să vadă unul dintre ei eclipsând o stea în orice noapte. Cu toate acestea, datorită dimensiunii lor relativ mici și strălucirii adesea slabe a stelelor pe care le ascund, astfel de apariții sunt de obicei observabile numai cu echipamente sofisticate și foarte sensibile.
Însă nu în fiecare zi înregistrăm asteroizi care trec prin fața stelelor proeminente. Un asemenea eveniment rar și valoros se va produce pe 12 decembrie 2023 (ora 03:17 la Bârlad): ocultarea stelei Betelgeuse din constelația Orion (α Orionis) de către asteroidul 319 Leona. Aceasta înseamnă că un asteroid mare va trece prin fața unei stele strălucitoare și va bloca lumina acesteia. Predicția arată că durata ocultării va fi de 11,6 secunde în zonele de centralitate (cu cât observatorul este mai centrat pe calea umbrei). Prin înregistrarea videoclipurilor, se vor putea obține curbe de lumină cu o rezoluție temporală mare în care scăderea luminozității lui Betelgeuse poate fi văzută clar deoarece este ascunsă de asteroidul 319 Leona. Scăderea bruscă și creșterea apoi a strălucirii stelei Betelgeuse, poate fi măsurată și analizată atât de astronomi profesioniști, cât și de astronomi amatori.

Vor avea o oportunitate remarcabilă, observatorii aflați în anumite țări care se învecinează cu Marea Caspică, Turcia, sudul Europei, traversând Oceanul Atlantic și ajungând în sudul Floridei (SUA). Urmărind acest fenomen, se pot afla informații noi despre cele două corpuri cerești. Este de așteptat ca acest fenomen să contribuie în mare măsură la înțelegerea noastră a distribuției luminozității stelei Betelgeuse pe discul său stelar. Având în vedere modelele de comportament distinctive ale stelei, ocultarea are o dublă semnificație, oferind perspective nu numai asupra stelei Betelgeuse, ci și asupra caracteristicilor asteroidului 319 Leona. Ocultația stelei Betelgeuse va ajuta la caracterizarea fizică a acestei supergigante roșii. Este necesară o fotometrie precisă, deoarece se crede că este un corp care se rotește și în jurul unei a doua axe non-principale și astfel forma exactă a curbei sale de lumină în timpul apropierii de ocultare nu poate fi prezisă așa cum s-ar dori.

Steaua Betelgeuse (steaua roșie de la „umărul lui Orion”) este una dintre cele mai strălucitoare stele de pe cerul nostru și, după Rigel, a doua cea mai strălucitoare din constelația Orion. Are raza de 887 ori mai mare decât raza Soarelui (dacă Betelgeuse ar înlocui Soarele în centrul Sistemului Solar, acesta ar ajunge până la Jupiter) și magnitudinea aparentă m = +0,58. Această stea din categoria supergigantelor se află la o distanță de 642,5 ani lumină de Pământ.
În ultimii ani au apărut o mulțime de știri despre Betelgeuse, deoarece a suferit modificări notabile de luminozitate și există ipoteza cu privire la posibilitatea ca „în scurt timp” să-și epuizeze combustibilul nuclear și să explodeze ca o supernovă.

319 Leona este un asteroid identificat pentru prima dată de astronomul francez Auguste Charlois în 1891 la Observatorul de la Nisa din sud-estul Franței. Charlois, unul dintre cei mai prolifici descoperitori de asteroizi ai secolului al XIX-lea, a adăugat-o pe Leona pe lista sa de realizări ca fiind al 25-lea dintre cei 99 de asteroizi pe care i-a descoperit în timpul carierei sale distinse.

Asteroidul 319 Leona este un asteroid din cea mai îndepărtată parte a centurii principale de asteroizi. El parcurge orbita sa în jurul Soarelui în circa 6 ani. Are diametrul estimat la (61 +- 3) km, pe baza observațiilor cu instrumente în infraroșu și a datelor din ocultațiile anterioare și magnitudinea aparentă m = +14,2. Marja de eroare a acestor măsurători ar trebui să se îmbunătățească pe măsură ce apar noi ocultări, deoarece fiecare eveniment ne oferă șansa de a face observații mai precise. Ocultarea anterioară a unei stele de magnitudine m = +12 de către asteroidul 319 Leona. pe 13 septembrie, unde traseul umbrei a traversat și sudul Spaniei, a fost observat cu succes și a ajutat la definirea orbitei exacte și a dimensiunii corpului.

Astronomii se pregătesc pentru acest eveniment. Observatoarele din zona de ocultare prezisă organizează campanii, încurajând atât astronomii amatori, cât și publicul larg să participe la observarea și documentarea acestui fascinant fenomen ceresc.

În timp ce observarea ocultărilor stelelor de către asteroizi necesită de obicei utilizarea telescoapelor, în acest caz, deoarece Betelgeuse este o stea strălucitoare, nu va fi nevoie de nimic special pentru a putea observa diminuarea strălucirii stelei: o putem percepe (atâta timp cât condițiile meteorologice permit) cu ochiul liber.

Pentru ca observația să poată fi utilă pentru analiza ulterioară a fenomenului și să permită aflarea mai multor caracteristici ale stelei Betelgeuse și asteroidului 319 Leona, este nevoie de câteva materiale precum o cameră capabilă să înregistreze video, un trepied, etc.
Este de subliniat importanța critică a timpului precis (inclusiv fracțiunile de secundă!) în înregistrarea ocultărilor în scopuri științifice. Puținele secunde asociate fenomenului sunt de neprețuit, oferind perspective profunde atât asupra caracteristicilor asteroidului, cât și asupra stelei ocultate.

Evenimentul din 12 decembrie va oferi un spectacol frumos și memorabil, care poate inspira curiozitate și uimire oricui este martor.

Foto 1.
Constelația Orion

Foto 2.
Orbita asteroidului 319 Leona, situat în Centura Principală dintre Marte și Jupiter

Foto 3.
Harta globală care evidențiază zona în care va fi observată ocultarea.

Foto 4.
Curba de lumină de la o stea în timpul unei ocultații. Se poate observa cum strălucirea stelei ascunse (în roșu) scade în timp ce o altă stea de referință (care nu este ascunsă, în albastru) își menține strălucirea.

Președinte AAS, prof. Ioan ADAM