Conform unui articol publicat în anul 1937 în Almanahul „Maine Farmer”, Luna „Albastră” este acea Lună Plină care poate apărea în plus faţă de celelalte trei observate pe parcursul unui anotimp. Această terminologie a fost preluată pentru prima dată în anul 1946, de James Hughs Pruett, în articolul ,,Once in a Blue Moon” din revista ,,Sky and Telescope”.
Conform ,,folclorului modern”, Luna ,,Albastră” este, de fapt, denumirea pentru a doua Lună Plină care poate fi observată pe parcursul unei luni calendaristice.
Luna ,,Albastră” apare extrem de rar de două ori într-un singur an calendaristic. Ultima dată un asemenea eveniment s-a produs la 31 august 2012. Următoarele evenimente vor avea loc în ianuarie şi martie 2018 şi, respectiv în ianuarie şi martie 2037.
Iar cum Luna ,,Albastră” este o Lună Plină rară, de-a lungul istoriei au apărut și o serie de superstiții care o însoțesc. Ținând cont și de faptul că numărul 31 este ,,fatidicul” număr 13 inversat, iar data de vineri 13 este și ea destul de rară în calendar, Luna ,,Albastră” care apare vineri 31 ianuarie este și ea însoțită de superstiții. Interesant este și faptul că ultima Lună ,,Albastră”, cea produsă la 31 august 2012, a avut loc tot într-o zi de vineri.
Poate Luna să aibă, într-adevăr, culoarea albastră? În ocazii extrem de rare, Luna poate fi văzută cu adevărat albastră. Pentru a vedea o Lună cu adevărat albastră este însă nevoie de erupția puternică a unui vulcan. Spre exemplu, în anul 1883 oamenii vedeau Luna ,,albastră” în fiecare noapte după erupția vulcanului indonezian Krakatau cu forța unei bombe nucleare de 100 de megatone. Norii de cenușă aruncați de vulcan au urcat până la limita superioară a atmosferei terestre, iar Luna a devenit ,,albastră” din cauza faptului că cenușa vulcanică juca rolul unui filtru pentru cei care se uitau pe cer. Norul de cenușă era format din particule cu diametrul de aproximativ 1 micron, dimensiune similară lungimii de undă a luminii roșii. Particulele cu această dimensiune blocau lumina roșie în timp ce permiteau trecerea luminii albastre. Astfel, norul de cenușă aruncat în atmosferă de vulcanul Krakatau a funcționat ca un filtru albastru, iar Luna a devenit la rândul ei albastră.
S-a putut vedea Luna ,,albastră” și în anul 1980, după erupția vulcanului Mount St Helens din Washington (SUA), sau în 1982, după erupția vulcanului El Chichón din Mexic, precum și în 1991 după erupția vulcanului Pinatubo din Filipine. Aceeași iluzie a Lunii ,,albastră” poate apărea și după puternice incendii de pădure.
Preşedinte AAS, prof.Ioan Adam